Simboluri şi procedee, prescurtări utilizate

- Prefixele sunt notate x-, sufixele sunt notate -x; liniuţa (cratima) marchează locul rădăcinii: după prefix, respectiv înainte de sufix.  

v. Când se doreşte să se pună în evidenţă o relaţie sau comparaţie între cuvinte care alfabetic nu sunt învecinate, termenul este repetat în locul necesar, dar fără explicaţii şi cu trimiterea v. (vedeţi), sau se face o anumită grupare tematică exemplificativă, menţionând acest lucru.

/ Antonimele sunt separate prin semnul /. Dacă un termen (de ex. A) are două antonime (B şi C), se utilizează notaţia A / (B, C).

~ Între cuvinte corelate, altele decât antonime, este pus semnul ~.

= Între sinonime perfecte (care nu diferă prin nuanţe sau condiţii de utilizare) este pus semnul = , dacă pare a fi sinonim, dar nu este, se utilizează semnul ≠.

!  Excepţii de la aparente reguli, de la versiuni răspândite, sau altfel de situaţii neaşteptate, uneori şocante, sunt marcate cu Dar:, sau cu: At.! (atenţie!) sau numai cu !.    

(-­) Exemple de versiuni prohibite (numai exemplificative şi nu exhaustive), sau care ar rezulta din posibile capcane, sunt tăiate cu o linie, în paranteze: (prohibit).

… Pentru ş.a.m.d., sau pentru o parte identică între un termen şi antonimul său, sau pentru a evita repetarea unui termen, se utilizează şi … (de exemplu, regenerabil / ne…  se citeşte regenerabil / neregenerabil;– numai conotaţia negativă: incalificabil se subînţelege incalificabil de rău.

(bold, aldine) Prefixele si sufixele sunt redate cu litere îngroşate (bold, aldine)

(italice) exemplele de cuvinte ce utilizează prefixe sau sufixe – cu litere cursive (italice)

< > ( ) explicaţiile (definiţiile) şi eventualele comentariile sunt cu litere normale, dintre care cele aferente prefixelor şi sufixelor sunt incluse între semnele < >, iar cele aferente cuvintelor – între paranteze simple ( ). Nu pentru toate prefixele şi sufixele au fost găsite caracterizări generice suficient de pertinente; semnificaţia unora este evidentă; în aceste cazuri, textul dintre semnele < >  este „nedefinit” sau lipseşte.

subliniere cu o linie simplă Când sunt posibile confuzii, diftongii si triftongii (grupele de două, respectiv trei vocale alăturate ce se pronunţă într-o singură silabă) sunt marcaţi prin subliniere cu o linie simplă: iute şi, dacă este cazul, şi accent: iùte.

prin litera în cauză mărită Uneori, utilizarea sufixelor determină modificarea unei-unor litere din rădăcina cuvântului la care se aplică; aceste cazuri sunt marcate prin litera în cauză mărită: Piatra - pietrean.

cu literă micşorată Cuvintele din limbajul zis colocvial sunt redate cu literă micşorată; aceste cuvinte nu se utilizează în rapoarte, alte texte de serviciu, publicaţii sau în şedinţe oficiale.

Cu scopul uşurinţei regăsirii, cu puţine excepţii, cuvintele în cadrul exemplificărilor de prefixe şi sufixe sunt puse în  ordine alfabetică, cu dezavantajul că primele exemplificări nu sunt întotdeauna cele mai elocvente.

În listele de cuvinte, verbele sunt redate la infinitiv, fără particula a: atinge = a atinge, merge = a merge… (dar particula a este utilizată nelimitat în textele explicaţiilor, comentariilor etc.); substantivele şi adjectivele sunt redate, de regulă, la nominativ singular masculin.

Semnificaţiile diferite aferente aceluiaşi prefix sau sufix (numai dacă sunt mai multe) sunt numerotate, iar cele eventual aferente unor cuvintelor exemplificative sunt separate prin simbolul ●.

Într-un număr de cazuri, cuvintele care definesc, în modul cel mai adecvat, un prefix sau un sufix, sunt ele însele cuvinte construite dintr-o rădăcină şi prefixul sau sufixul respectiv. În aceste situaţii, cuvintele respective din definiţia prefixului sau sufixului sunt atât între semnele < >, cât şi scrise cu litere cursive, fără să mai fie repetate şi în lista de cuvinte exemplificative, (dacă nu le sunt consacrate explicaţii).

În intenţia de a uşura, prin compactitate, consultarea ghidului, termenii de largă utilizare, inclusiv internaţională, nu sunt explicaţi, scopul includerii lor în ghid fiind acela de a face cunoscută forma consacrată în limba română, prefixele sau sufixele cu care se operează.

Ordonarea alfabetică  a sufixelor implică unele dificultăţi, legate de lungimea grupului de litere ce se consideră a fi sufix: -itate, -tate… Cu cât acest grup de litere este mai mic, cu atât mai multe cuvinte pot intra în analiză, producându-se, deci, o anumită defocalizare, iar explicaţia căutată migrează pe la diferite litere ale alfabetului; în exemplul dat: i şi t. Pentru uşurarea utilizării ghidului, se fac trimiteri la alte prefixe sau sufixe, posibil – corelate.

Prescurtări utilizate:

Urmează: Prefixe, alfabetic

Înapoi: Introducerea autorului